S-a convins că are aptitudini deosebite când la faza pe ţară a olimpiadei a rezolvat în două ore subiectele pentru care s-au alocat patru ore şi a luat punctaj maxim. Are un premiu I şi un premiu III la etapa finală a concursului internaţional Kangourou. Rezolvă probleme două-trei ore pe zi, în vacanţă, şi 7-8 ore pe zi, în faza pregătitoare pentru concursuri, ţine competiţii chiar şi acasă, în care se confrunta cu inteligenţa unui adversar redutabil, tatăl sau, el însuşi pasionat de matematică.

I se pare de neînţeles că faza naţională se organizează numai începând cu clasa a VII-a. "Concursurile şcolare de matematică organizate de Ministerul Educatiei, olimpiadele, ar trebui să înceapă din ciclul primar. Singura posibilitate de competiţie la acest nivel este Concursul Kangourou, care este bine-venit, dar este un concurs de isteţime, iar matematica înseamnă mult mai mult decât atât".

A rezolvat mii de probleme, strânse în peste 50 de dosare. Ii plac jocurile pe calculator şi reuşeşte să reziste, de multe ori, poftei de a nu se lăsa prea mult absorbit de strategia virtuală. I s-a propus să urmeze Liceul Internaţional de Informatica din Bucureşti, în condiţii foarte tentante.

Deşi este conştient că aici ar fi avut profesori de matematică de elită, a refuzat, fiind speriat de depărtarea de casă. S-a ocupat serios şi de informatică, dar a constatat că nu se pot face doua discipline la nivel de înaltă performanţă şi a ales matematica.

"Condiţiile de pregătire pentru un matematician în devenire presupun o minte şi un creion bine ascuţite, nişte coli de hârtie şi culegeri bune. In România se găsesc din belsug...", spune Tudor-Adrian Micu, care nu vrea să părăsească niciodată România.